Adina ENACHESCU
Tarina sfinta a locului dintii
Editura Conphys, Rimnicu-Vilcea, 1999,
148 p., f.p.
Cartile alese – la intimplare – pentru a fi prezentate, aparute intre anii 1999-2001 la diverse edituri din Rimnicu-Vilcea, s-au vrut a compune initial o imagine – chiar si partiala – a peisajului literar vilcean actual. Pina la urma insa, mult mai important ni s-a parut a discuta, pornind de la aceleasi carti, citeva caracteristici ale fenomenului cultural local. Sa nu ne amagim – nu este un caz izolat.
Ca la 1706 Antim Ivireanul tiparea la Rimnic Liturghierul si Molitvelnicul, primele carti romanesti, ramine o frumoasa poveste.
Astazi, dupa cum se va vedea, situatia e sumbra. O parte din motivele care mentin literatura intr-o periculoasa stare de convalescenta se pot desprinde cu usurinta din scurtele analize ce vor urma.
Un numar impresionant de carti de poezie care apar in provincie sint colectii pline de cele mai ridicole si jenante clisee nationaliste. Singura calitate a cartii Adinei Enachescu, Tarina sfinta a locului dintii, este chiar titlul care il avertizeaza, in buna masura, pe eventualul cititor asupra genului de poezie ascuns intre coperte, poezie pe care, de fapt, o stii pe dinafara inainte de a fi citit un singur rind. Detaliul de pe coperta a IV-a, cum ca autoarea este o colaboratoare permanenta la revista Amurg sentimental, vine sa completeze decisiv prima impresie.
Poezia Adinei Enachescu se vrea o panorama lirica a orasului in genul versificarilor naive, ocazionale, festiviste de secol XIX. Poeta dialogheaza cu orasul, ii evoca parcurile, strazile, aleile, copacii, figurile istorice ilustre (A. Pann, Balcescu, Antim Ivireanul) sau personalitatile publice contemporane cvasinecunoscute: profesori, gazetari, artisti, doctori etc. Dincolo de toti insa, Eminescu este – evident – muza si
