Teatrul Odeon – Marisol de José Rivera. Regia: Alexandru Berceanu. Scenografia: Ina Isbasescu. Cu: Serban Ionescu, Crina Muresan, Catalina Mustata, Liana Margineanu
Coerenta unui program repertorial bine articulat nu doar la nivelul intentiilor ar trebui sa fie una dintre preocuparile constante ale teatrelor. Demersul Odeonului de a promova tineri absolventi ai UNATC, ale caror proiecte vizeaza texte contemporane, se inscrie in aceasta directie, ignorata de cele mai multe ori in spatiul teatral autohton. Motivul rezida in neputinta de a ne asuma un risc necesar in orice cultura vie si deschisa si in comoditatea sondarii unor zone deja cunoscute.
Dupa incisivul spectacol realizat de Sorin Militaru, Genocid sau ficatul meu e fara rost, Alexandru Berceanu propune o viziune inedita asupra posibilului sfirsit al omenirii. Chiar daca uneori alambicat prin aglomerarea de secvente si detalii incomplet speculate, spectacolul are o calitate esentiala, care rezida in modernitatea conceptiei regizorale si in frustetea abordarii. Personajele se regasesc pe mai multe planuri, evolutia este fragmentara si stratificata, cu multiple reveniri in planul real si in cel fantastic, la limita dintre registre diferite. Meritul montarii sta in percutanta unei imagerii grotesti care surprinde cu acuitate un univers destructurat. Resortul acestei agonii existentiale este revolta ingerilor impotriva unui Dumnezeu senil, figurant rupt de unitatea primordiala, lasind sa se perpetueze structuri aberante: retardati cu fantezii erotice, aurolaci periculosi, in general cei a caror viata este un balast, resimtindu-si acut marginalitatea.
Ingerii pazitori isi intorc chipul de la o lume devenita focar de refractie a unei infectii contaminante, imposibil de suprimat, impregnata in porii unei umanitati amnezice. Sarutul lor, propagat in corpul muritorilor cu o forta
