În Adevărul din 28 martie, dl Cristian Tudor Popescu publică o notă sarcastică referitoare la cea dintîi Întîlnire a "României literare", la care a avut amabilitatea să participe. Deasupra unor fotografii ale lui Marin Preda, în civil, şi Ion Dolănescu, cu turban, se lăfăie titlul: Marin Preda, cenzurat de textierul lui Dolănescu. De unde, apropierea? În timpul Întîlnirii, un scriitor constatase în glumă că ziarele înţeleg uneori cultura ca o casă a textierului lui Dolănescu în care Preda n-are decît o chiţimie. Asta e cam tot ce a auzit umoarea dlui Popescu dintr-o discuţie de trei ore.

Nu-i fac o vină din asta. Aude fiecare ce vrea să audă. Mai grav este că umoarea îi întunecă dlui Popescu inteligenţa, îmboldindu-l să susţină ideea aberantă că, în ziare, cultura n-are ce căuta. După ce descoperă în batjocură că "marea durere a literatorilor" (cuvîntul este al d-sale) ar fi "cenzurarea" lui Preda în cotidiane "de către zisul gurist în alianţă cu directorii de ziare", dl Popescu uită ce spusese la Întîlnire despre meritele Adevărului în materie de artă şi literatură şi se lansează într-o filipică anticulturală demnă de anii '50. D-sa scrie negru pe alb: "Ei (literatorii) nu înţeleg un lucru simplu: în ziare, alcătuiri private, capitaliste, vii, intră viaţa, cu toate ale ei, nu cultura. Locul culturii e în cărţi, în publicaţii culturale, pe ecrane, în muzee - nu în ziare. Doar atunci cînd ajunge la intersecţie cu viaţa, cultura poate da naştere unui text despre ea care să-şi aibă locul în ziar. Simplu, dar greu de priceput, cînd mulţi dintre distinşii noştri literatori arată a fi ceva mai puţin vii decît Marin Preda."

Poate că orice comentariu e de prisos. Dl Popescu ar trebui lăsat să-şi ducă viaţa de gazetar în compania textierilor şi a guriştilor. Dintre literatori, d-sa se exclude, de altfel, singur şi nesilit de nimeni.

Mă simt totuşi d