Cind ati venit pentru prima oara in Romania?
Am venit in Romania in ultima jumatate a anilor '80. Ma interesa foarte mult Europa de est si, mai ales, disidenta. Am facut primele reportaje despre Romania lui Ceausescu, despre distrugerea satelor si despre evenimentele din 1987, din Brasov. Un lucru m-a frapat atunci: forta nationalismului care luase forma doctrinei oficiale. Regimul comunist se impunea si printr-o astfel de ideologie, nu numai prin teroarea Securitatii. Am venit aici si pentru ca formatia mea priveste si anii ?20-?30 din istoria Romaniei. Doream sa vad noile forme ale nationalismului in Romania comunista.
Trecutul lui Cioran si Eliade a fost subiectul multor dezbateri in Romania si in Franta. Care sint noutatile pe care cartea dumneavoastra le aduce in legatura cu acest subiect?
Inainte sa raspund la aceasta intrebare, as vrea sa explic publicului roman care este atitudinea mea in aceasta lucrare. Nu am un ton acuzator, cartea nu este un proces. Este o analiza la rece a destinului acestor trei intelectuali. Astfel de studii se fac peste tot in Europa. Cum domeniul meu este istoria Romaniei, am ales acest subiect. Am vrut sa depasesc registrul polemic, registrul pasiunilor. Am reconstituit contextul in care cei trei au evoluat in Romania pentru ca publicul francez cunoaste foarte putine din istoria tarii dumneavoastra.
Deci nu e un punct de vedere polemic...
Nu, prin cartea mea am incercat sa depasesc polemica. Intrarea in Europa, despre care se tot vorbeste in Romania, inseamna in primul rind incercarea de a infrunta propriul trecut. Ionesco spune acest lucru... Trecutul trebuie privit critic, trebuie sa luam distanta fata de el. De exemplu, cind primul-ministru Adrian Nastase vorbeste despre Eliade si Cioran, folosindu-i pentru a promova imaginea Romaniei, nu cred ca prin asta demonstreaza europenitatea Romaniei.
