(monolog)
Cîte întîmplări! Înghesuind dulce şi-amar
trecutul şi viitorul în secunda subită. Şi
deodată înţeleg că voi repeta mereu cuvintele
buchisite cu străşnicie, adăugînd bucurie,
tristeţuri, iluzii zănatice, realităţi trainice,
turnuri de piatră, iederi învolburate tandru...
Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite
temeinic în nădejdile şi deznădejdile mele,
ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea
surprinzătoare, copleşitoare... Reîncep timid,
fericit că pot ţine în mînă, strîns cu cele trei
degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător
în blîndeţea aparent tihnită a paginii
line de hîrtie albă. Neliniştit, voi căuta să
scriu despre linişte. Şi nu anul în întregul
lui (cifrei acesteia uluitor de simetrice în
desenul ei de talisman i-aş sălta literele
întruna, încercînd să explic frumuseţea,
enigma)... nu, nu anul 2002, ci clipa veşnic
prezentă, izbindu-mi faţa şi pieptul,
însîngerîndu-mi aprig, duios, neverosimil de
fraged, de dur... şi binevoitor... intrarea
în povestea timpului, a răstimpului cît...
îmi e dăruit... sau cucerit printr-o luptă
neîntreruptă, istovitoare, tenace...
(monolog)
Cîte întîmplări! Înghesuind dulce şi-amar
trecutul şi viitorul în secunda subită. Şi
deodată înţeleg că voi repeta mereu cuvintele
buchisite cu străşnicie, adăugînd bucurie,
tristeţuri, iluzii zănatice, realităţi trainice,
turnuri de piatră, iederi învolburate tandru...
Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite
temeinic în nădejdile şi deznădejdile mele,
ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea
surprinzătoare, copleşitoare... Reîncep timid,
fericit că pot ţine în mînă, strîns
