- Social - nr. 71 / 11 Aprilie, 2002 - Interlocutor, domnul Florin Demian, directorul Bibliotecii Centrale UMF, presedintele Asociatiei Bibliotecarilor din Romania - Filiala Mures - - Depanati, va rog, pentru inceput, cateva amintiri din anii copilariei. - Mai intai, as dori sa va spun dumnea voastra ca nu sunt o personalitate proeminenta, ci mai modesta; viata mea ar fi putut-o avea si altii, care, intr-adevar, au ajuns oameni de talie inalta, intelectuali deosebiti etc. Tin sa multumesc redactiei pentru ca si-a indreptat privirile si asupra mea si a considerat ca totusi am facut si eu ceva pentru zestrea intelectuala a multor generatii de medici si farmacisti care si-au terminat studiile superioare la Universitatea noastra. M-am nascut in urma cu peste 60 de ani, intr-un sat de la poalele Apusenilor, Fasca, comuna Varciorog, judetul Bihor, fiind al cincilea copil al unei familii de tarani dominati de greutati si neajunsuri, asa cum de altfel erau majoritatea locuitorilor Muntilor Apuseni. Mie, insa, soarta mi-a harazit si alte necazuri: pe mama mea, care a decedat cand eu nu aveam decat un an, nu am cunoscut-o. A venit razboiul, tatal a plecat pe front, iar noi, cinci copii, am ramas, practic, pe drumuri. Profit de ocazie pentru a spune cititorilor dumneavoastra, chiar daca nu are mare importanta, ca acest sat, Fasca, este cea mai veche localitate atestata documentar din vestul Romaniei. Pentru informarea cititorilor, doresc sa amintesc ca, practic, locuitorii Apusenilor se impart in trei grupe mari, dupa preocuparile lor principale: motii, care se ocupa in mod special cu mineritul, asezati intre Cluj, Alba Iulia si Deva, mocanii, asezati intre Cluj _ Huedin _ Oradea, pe apele Crisului Repede si Crisului Negru. Ei se ocupa cu constructiile din lemn, in special biserici, ciubere, cu olaritul, iar unii sunt si geamgii. Nu spun nimic nou: Horea, Closca si Crisa