- Cultural - nr. 71 / 11 Aprilie, 2002 Sunt destui care n-au citit nimic din Malraux, dar care citeaza cu morga academica o afirmatie a acestuia, devenita celebra: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc". Predictia lui Malraux s-a dovedit a fi mai degraba metafora, daca nu doar o provocare a unui spirit ardent. Transland si afirmand ca secolul XXII va fi un secol cultural sau nu va fi deloc e la fel de riscant, dar suna de-a dreptul sublim. Am fi fericiti insa daca s-ar repeta mai des si mai insistent ca "daca cultura nu e, nimic nu e", gandindu-ne la o alta asertiune celebra care a facut inconjurul lumii. Intrebarile legate de locul pe care-l va ocupa cultura in viata noastra intr-o perspectiva indepartata, dar si in aproapele maine, sunt legitime. Tranzitia la economia de piata a modificat substantial locul culturii in viata cotidiana, o data cu modificarea prioritatilor existentiale, in prim-plan revenind pentru foarte multi lupta pentru supravietuire fizica. In aceste circumstante, si accesul la cultura si-a modificat atributele. Cat din bugetul individual mai poate fi afectat achizitiei de carte, vizionarii de spectacole teatrale, muzicale, folclorice etc.? Si cat din bugetul unei zile mai poate fi alocat culturii? Si cu ce stare de spirit?! Riscurile unor astfel de situatii sunt foarte mari si cu consecinte imprevizibile. Fiindca, pe nesimtite, locul culturii este luat de surogate de tot felul, de la telenovele la manele. Iar in spatiul obiectului de arta, contrafacerile si kitsch-ul castiga teren intr-un ritm alarmant. Nevoia de cultura nu mai are nevoie de argumente. Istoria a demonstrat consecintele ignorantei, abandonului culturii sau deturnarii ei de la rosturile fundamentale. Nu doar somnul ratiunii naste monstri, ci si somnul culturii. Tentatiile contemporane sunt diverse si numeroase, cele mai multe insa promoveaza superficialitatea, im