- Cultural - nr. 72 / 12 Aprilie, 2002 In 1924, cand bibliografia romaneasca, extrem de deficitara, despre Tara Soarelui Rasare, se imbogatea cu o scriere bazata pe documentare la fata locului, Japonia. Viata si obiceiurile, semnata Ioan Timus, polihistoricul N. Iorga il intampina elogios pe autor: "Un om care vede bine, care pastreaza credincios impresiile sale si care judeca inteligent", iar despre carte afirma ca "nu e numai «fotografie» si nu e deloc imaginatie poetica; fara sa caute «a face stiinta» (...) vorbeste despre un subiect pe care (autorul, n.n.) l-a trait". Peste ani, aparea o noua carte a lui Ioan Timus, Ogio-san (Domnisoarele), un roman (editia intai nedatata, a doua - in 1938), intampinata asa de Romulus Dianu: "Intre surprinzatoare informatii si o logica informatie, intalnim poetul, care vorbeste din tot sufletul, cu drag, de o tara pe care o iubeste mult. Totul e scris cu o gratie pe care n-am intalnit-o des, cu o feminitate in observatie si cu o gingasie in exprimare nemaiintalnita." Celelalte titluri semnate de Ioan Timus si consacrate Japoniei sunt: Japonia. Arta, femeia si viata sociala (1925) si Japonia de ieri si de azi (1942). Toate patru contributii de referinta, cu valente de pionierat, in cunoasterea de catre romani a civilizatiei nipone, consecinta a unei pasiuni reale fata de lumea Extremului Orient. Pe care l-a facut cunoscut in Tara si printr-o alta lucrare, Transsiberianul (1934), prin traduceri, conferinte si prin calitatea de profesor de limba, literatura si scrierea japoneza la Universitatea Populara din Capitala, incepand cu anul 1966. Pe baza acestui travaliu intens, permanent si pasionat, se poate afirma ca I.T. este primul mare niponolog roman, care a raspandit cunostintele despre Japonia atat prin carti, cat si prin actiuni de invatamant sau de popularizare. Un Nicolae Milescu Spataru al secolului XX, insa lucrand cu alte