•In cel mai indepartat loc din judet timpul pare ca s-a oprit •Aglaia Donea se multumeste cu cei 1,2 milioane de lei pe care statul ii da pentru fiul sau bolnav •Tatal copiilor ei a parasit-o acum zece ani •In casa ei, curentul electric este un lux
Cine afirma ca localitatile din comuna Dagata fac parte din lumea a treia are perfecta dreptate. Multi dintre oamenii de aici sunt parca rupti de realitate si de tot ce ceea inseamna secolul XXI. Si acest lucru nu e, in nici un caz, din vina lor sau a altora. Departe de municipiul Iasi, comuna Dagata te face sa spui cu o oarecare infrigurare: "Timpul a stat pe loc aici. S-a oprit si i-a uitat pe oameni".
Sa fie vorba oare si de un dezinteres al celor care ar trebui sa se preocupe de localitatile din aceasta zona a judetului, a celor care ar fi trebuit sa le deschida ochii oamenilor si sa le spuna: "Treziti-va! Romania nu mai este ceea ce a fost odata"? Sau poate greutatea de a schimba mentalitatea unor bieti sateni care s-au ghidat toata viata lor doar dupa doua-trei sabloane? E greu de spus. Oricum, cineva trebuie sa le intinda o mana de ajutor si celor de aici.
De frica sa nu ii ia cineva fiul, o femeie se multumeste doar cu cele 1,2 milioane de lei primite de la stat
In satucul Manastirea, pitita printre copaci si ascunsa de ochii curiosilor, inca se mai tine in temelii o biata casuta batraneasca. Ca sa ajungi pana acolo trebuie sa cobori pe un mic drumeag infundat sau sa treci un podet care abia se tine si el. Ajuns la portita, esti nevoit sa strigi tare pana te aude cineva. Dupa cateva incercari, usa casei se intredeschide usor, un chip timid si intrebator de femeie abia distingandu-se in intuneric. Aceasta nu este altcineva decat "tante Aglae" a lui Gheorghe Donea. Femeia nu-i mai are decat pe cei trei feciori, tatal copiilor parasind-o acum zece ani. Dupa ce ne-am
