Sinuciderea procurorului Cristian Panait, de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, ridica o serie de semne de intrebare. Panait nu poate fi inclus, spun specialistii, in tipologia sinucigasilor : nu a avut probleme materiale, nu a avut probleme sentimentale, nu a pus in practica un un act premeditat, lipsa vreunui bilet prin care sa-si motiveze gestul dovedind acest lucru. Moartea acestui procuror in varsta de doar 29 de ani, caruia i s-au repartizat dosare extrem de grele, in care imixtiunea politicului era mai mult decat evidenta, a nascut o serie de intrebari, carora nu s-a grabit nimeni sa le caute un raspuns, in afara presei. Circumstantele in care acest tanar si-a pierdut viata sunt neclare. De ce sa fi apelat Cristian Panait la un salt mortal de la etajul patru, in chiloti - era de notorietate decenta si personalitatea lui - cand putea apela la arma pe care o avea in dotare? Sa faca actualul regim victime colaterale, in sistemul securist al anilor "50? Surse neoficiale din Parchetul Curtii Supreme inainteaza ipoteza ca tanarul procuror ar fi recurs la acest gest intrucat nu ar mai fi rezistat presiunilor care se faceau asupra lui, dupa ce "dinozauri" din Justitie l-au bagat in fata si i-au dat spre rezolvare dosare extrem de dificile in care erau implicate nume grele ale actualei clase politice la putere. Panait a lucrat la dosarul deputatului Viorel Gheorghiu - caruia i-a demonstrat ca si-a inscenat furtul BMV-ului, pentru 2,2 miliarde de lei despagubiri - si, de cateva zile, la dosarul procurorului oradean Alexandru Lele, cel care in aprilie 2000, a avut curajul sa-l aresteze pe fiul ex-prefectului de Bihor, Tarau, implicat in afaceri cu combustibil pentru avion. In 30 noiembrie 2000, Lele a fost obligat sa revoce mandatul de arestare al lui Tarau-junior, moment in care acesta a facut plangere impotriva lui, iar in 27 martie ministrul Justitie