Cum poti fi azi critic, mai mult, cronicar literar in Romania?! E drept, inca mai exista critici, exista si cronicari, si nu toti sunt dinozauri (sau, la scara mai umana, mosulici si batranele); inca au aparut si apar nume noi, nume de critici si cronicari tineri, unii mai inzestrati, altii mai putin, cum se si cade; aparenta este, deci (deci! - ce minunat suna acest cuvant!), una de normalitate, fie aceasta normalitate una un pic mai restransa, mai zgribulita, mai umila, daca nu si mai umilita, varata cum e in spatii inguste, marginase, de dindos. O normalitate in naufragiu, de supravietuire, descoperind cu voluptate resursele starii de epava. Seductia pe care o exercita cultura underground intr-o tara unde cultura inalta, conventionala, academica, nitelus si opresiva, nu exista nici ca amintire poate de aici se trage, nicidecum dintr-un protest fara tinta sau dintr-o revolta fara obiect.
Dificultatea de a (mai) fi critic literar tine de starea literaturii, iar pe lunga lista a victimelor ultimului deceniu al secolului XX literatura s-a instalat aproape de la inceput.
Nu, cum s-a spus ori macar s-a sugerat, ca efect al complicitatilor cu un regim politic prabusit in doar cateva ceasuri. In literatura, decembrie '89 se petrecuse binisor mai inainte de sfarsitul anului 1989. Schimbarea de regim politic de atunci a dus la schimbarea institutiilor, nu a literaturii, literatura se schimbase demult. Pentru a intelege ce s-a petrecut cu literatura in Romania dupa 1990 este de vazut in primul rand ce s-a petrecut cu institutiile literare, de la edituri si publicatii pana la organizatiile profesionale ale scriitorilor.
In raport cu starea lor se naste intrebarea de la inceput. Si, de aceea, cand un tanar critic isi ia curajul de a debuta editorial cu o culegere de cronici, avem un eveniment.
Intre alint si constiinta de sine
Stabil cronica
