Dupa sapte ani de presa, timp in care am lansat doua cotidiane - "Monitorul de Roman", in 20 mai 1995, si "Monitorul de Neamt", in 15 mai 1996 - pot afirma cu mina pe inima ca intre Roman si Piatra Neamt nu incape loc de conciliere, in ceea ce priveste presa. La sase luni dupa Revolutie, in Roman nu se mai citea nici o "productie" tipografica de Piatra Neamt. Mai mult, in scurt timp, pe tonetele de presa din Roman au aparut nu mai putin de sapte ziare saptaminale. Timpul le-a cernut si, in cele din urma, competitia a fost cistigata de un cotidian. "Monitorul de Roman" a reprezentat ceea ce romascanii doreau si asteptau de foarte mult timp. Dupa lovitura sub centura din 1968 - aplicata Romanului prin infiintarea judetului Neamt -, dupa sirul lung al anilor in care Piatra Neamt ne-a defavorizat in gestionarea bugetului, dupa bagarea pe git a organului judetean de presa "Ceahlaul", romascanii aveau, in sfirsit, un ziar al lor. Ce dar mai frumos merita orasul daca nu un ziar cotidian? "Monitorul de Roman" a stat, timp de sapte ani, pe masa fiecaruia, alaturi de sticla cu lapte si piinea de toate zilele. Cu ochii pe "Monitorul" si cu urechile ciulite la Radio "Nord Est", romascanii au fost permanent "in priza", aflind tot ce misca in oras. "Monitorul" a fost incomod pentru multe dintre personalitatile zilei. Reporterii nostri au incercat sa prinda in pagina tot ce reprezinta informatie de interes pentru comunitate, de la eveniment marcant si pina la amanunt semnificativ. Nu am menajat si nu ne-am menajat. Telefonul redactiei - binecunoscutul 74.44.73 - a sunat in fiecare zi, pina noaptea tirziu, si am facut tot posibilul ca fiecare apel sa primeasca raspuns in pagina. Ne-am bucurat impreuna la fiecare zi aniversara, la spectacolele si la manifestarile organizate pentru voi, romascanii. Vom face toate aceste lucruri in continuare. Dar sub un alt titlu, pentru ca vechiul ti