Richard RORTY
Pragmatism si filosofie post-nietzscheana. Eseuri fiosofice 2
Traducere de Mihaela Cabulea, Editura Univers, Colectia de filozofie, Bucuresti, 2000, 318 p., f.p.
Patruns cu intirziere in forma de traducere la noi, chiar si dupa Revolutie, Richard Rorty este unul dintre cei mai importanti ginditori americani ai sfirsitului de veac. Prezenta sa in constiinta marelui public era una necesara, macar pentru faptul ca in mediile academice romanesti el devenise un reper de o amploare surprinzatoare. Acest lucru, respectiv faptul ca Rorty a fost extraordinar de bine „prizat“ in Universitate, isi are explicatiile lui, nu intotdeauna reductibile la valoarea intrinseca a reflectiei acestuia. Pe vremea Odiosului, intr-o facultate romaneasca de filozofie (citeste de marxism-leninism), singurul domeniu in care era practic imposibil sa te „murdaresti“ ideologic era reprezentat de logica, gnoseologie si filozofia stiintei, ce-i drept, in grade diferite, in functie de indepartarea disciplinara de constanta logica. De ce – nu ar fi prea dificil de demonstrat. Constructia „pq“, indiferent ca este exprimata in albaneza sau in chineza, tot acelasi sens pastreaza. Ce sa mai interpretezi sau sa conotezi ideologic intr-o disciplina puternic formalizata sau structural denotativa? Cam la fel stau lucrurile si in teoria cunoasterii, cu sanse o idee mai mari in fata derapajului ideologic. Cei mai pragmatici, mai „morali“ sau mai pasionati dintre universitari s-au orientat catre aceste domenii ideologic aseptice. „Nepatati“ (termenul e folosit insa la figurat deoarece unii dintre „epistemati“ s-au ilustrat prin malefice prestatii in calitate de secretari de partid), filozofii scientisti au girat, prin prestigiul lor politic si stiintific, structurarea unui curent teoretic autoritar, care domina inca in unele facultati de filozofie de pe la noi: cel al
