Elena LOGHINOVSKI
Puskin si problemele existentiei in memoria literaturii. Studii de intertextualitate
Editura Litera, Chisinau, 2000,
384 p., f.p.
Elena Loghinovski se numara printre cunoscatorii si iubitorii literaturii ruse. Despre Puskin sau despre Lermontov scrie cu o veneratie impinsa spre religiozitate. Tonul este pios; limbajul, elevat. Orice fel de contrazicere, orice fel de iconoclasm, orice fel de contestare sau de relativizare a valorii – date ca absolute – a autorilor adusi in discutie sint din start refuzate:
„Discutiile, adeseori aprinse, ce se infiripa in jurul geniilor nationale, a caror opera este, chipurile, depasita astazi, se dovedesc cu atit mai sterile, cu cit scrutam mai adinc in trecutul creatiei si al receptarii ei, in patria autorului si aiurea. Oameni incomozi si talente de o forta remarcabila, marii creatori ai lumii sint intimpinati tocmai de aceea, de la primii lor pasi, nu doar cu intelegere, ci si cu aprehensiune, nu au parte doar de admiratie, ci gusta din plin si veninul denigrarii“ (p. 10).
Este pasajul cu care incepe ultima carte a Elenei Loghinovski. Autoarea incearca sa argumenteze, pe aproape 400 de pagini, afirmatia – nu foarte surprinzatoare, ba chiar banalizata prin aplicarea/aplicabilitatea ei la un numar nedefinit de scriitori – conform careia, dincolo de orice controversa, dincolo de orice tentativa de minimalizare, spiritul lui Puskin e viu inca si infuzeaza intreaga literatura rusa. In fiecare „mare scriitor rus – sustine autoarea – de la Gogol, Tolstoi, Cehov ori Dostoievski pina la Mihail Bulgakov, Vladimir Nabokov sau Andrei Makin, se regaseste cite un Puskin posibil: clasic, romantic, realist, modern, postmodern. Toate drumurile literare duc catre Puskin. Opera lui e spatiul originar al literaturii ruse.
Pentru cartea de fata, Puskin se dovedeste astfel obiect