Erwin Wickert
Die glücklichen Augen. Geschichten aus meinem Leben
Deutsche Verlagsanstalt, Stuttgart-München, 2001, 542 p., 25,00 Euro
Intre anii 1971 si 1976 Erwin Wickert a fost ambasadorul Germaniei Federale la Bucuresti. La Deutsche Verlagsanstalt din Stuttgart au aparut de curind memoriile fostului ambasador, intitulate: Ochii fericiti. Povestiri din viata mea. Din cele 542 de pagini ale cartii, 200 sint dedicate sederii sale la Bucuresti.
„Nimic nu l-a multumit. Pesimismul sau se reflecta in fiecare propozitie pe care o rostea. Noul an il ingrijora. Situatia politica a lumii este instabila. Relatiile romano-germane stagneaza.“ Astfel sintetizeaza Erwin Wickert prima intilnire intre patru ochi cu Nicolae Ceausescu, fostul lider de partid si de stat, care timp de un sfert de secol a condus Romania cu mina forte. Intilnirea a avut loc la scurta vreme dupa ce, in anul 1971, Erwin Wickert a fost numit in functia de ambasador al Germaniei la Bucuresti. A fost perioada destinderii Est-Vest, iar Nicolae Ceausescu se bucura inca de sprijinul tacit al puterilor occidentale, care ii apreciau politica de independenta fata de Moscova. Profitind de imaginea pozitiva a lui Ceausescu, regimul incearca sa-l convinga si pe ambasadorul german de necesitatea sprijinirii financiare a Romaniei.
Multi politicieni germani care au vizitat in anii ’70 Romania au cazut in cursa minciunilor propagandistice oferite oaspetilor straini drept adevaruri. Fiind un observator atent la tot ce se petrece in jur, diplomatul german recunoaste cu repeziciune chipul hidos al politicii lui Ceausescu, care a fost imitat de intregul aparat administrativ, diplomatic si politienesc. In spatele fatadei oficiale, Wickert descopera toate acele insusiri negative care au dominat societatea romaneasca a anilor ’70 si care, parca, se concentrau in figura lui Ceausescu
