Sunt sigura ca multi dintre noi se pot recunoaste in aceasta fraza a Martei Petreu (Mostenirea lui Eliade, Apostrof, nr. 3/2002) care, prezentand recenta carte a lui Matei Calinescu Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade, adauga: "Reiese din aceasta carte ca Matei Calinescu insusi si Ioan P. Culianu au avut, in America, aceeasi dificultate: necunoscand istoria epocii interbelice, nu cunosteau nici implicarea lui Eliade (a Generatiei '27, in general) in ea, asa ca, prin 1987-1988, cand, dupa moartea lui Eliade, Culianu a fost sacait de intrebarile pe care i le puneau colegii si studentii in legatura cu trecutul politic al maestrului sau, a trebuit sa se documenteze atat asupra istoriei Romaniei, cat si asupra articolelor politice ale lui Eliade".
Daca lucrurile au stat asa, se mai poate vedea tabloul culturii romanesti ca un camp de lupta cu doua tabere bine delimitate si neimpacate, intr-una cei care au avut acces la adevar, in cealalta cei ce-l refuza (sugestia manicheista nu are cum lipsi intr-un asemenea "peisaj dupa batalie") - asa cum afirma Marta Petreu? - "cred ca in 1996, adica in momentul aparitiei Jurnalului (lui Sebastian, n.n.), impartirea era gata facuta si razboiul era deja de multi ani declansat; caci razboiul s-a facut pe mostenirea lui Eliade, iar impartirea s-a facut in cei ce recunosteau derapajele lui legionare si cei ce negau acest fapt istoric usor de probat. Batalia din jurul Jurnalului n-a fost decat un episod - violent, e drept - dintr-un razboi mai vechi, si repet, inca neincheiat".
Nu ar fi insa mai plauzibil uman sa vedem cum se topeste treptat aceasta ignoranta istorica generala, cum, incet-incet, se renunta la (macar o parte din) miturile si idealizarile anterioare, cum razboiul se duce in interiorul fiecaruia (daca e de buna-credinta), nu doar inviolente inclestate intre tabere? Jurnalul lui Sebastian, bestseller inco