Unde sunt manierele de altădată, volumul Antoanetei Tănăsescu apărut anul acesta la editura Gramar, grupează în cele peste 200 de pagini fragmente din cărţi româneşti tipărite în perioada 1840-1940 care au ca temă rigorile normei comportamentale. Nu trebuie să ne lăsăm înşelati de sugestia de nostalgie din titlu; e o nostalgie pe jumătate trucată, dublată fiind de o atitudine amuzat-critică din partea autoarei, care selectează pasaje izbitoare fie prin enorma diferenţă faţă de algoritmii de comportare dezvoltaţi de societatea de azi, fie printr-o neaşteptată "permanenţă", coincidenţă de atitudine cu lumea noastră.

Fiecare secţiune e precedată de un comentariu încercînd să fixeze fragmentele selectate în spaţiul cultural care le-a dat naştere, dar şi să traseze cadrul receptării, azi, a unor astfel de texte. Demersul este unul de tip New Historicism, cum autoarea lasă să se înţeleagă în introducere, fără a folosi totuşi termenul: "...citite în litera, dar, mai ales, în spiritul lor, aceste îndreptare, tratate, coduri ne ajută să reconstituim fizionomia unei colectivităţi şi să-i înţelegem, poate, mai adecvat, oricum mai repede, atît manifestările literare, cît şi pe cele larg culturale". Interesul pentru aceste file de civilizaţie uitate în biblioteci (de autori nu a auzit aproape nimeni, iar cărţile nu au cunoscut, cu nesemnificative excepţii, ediţii noi după prima publicare) este deci, pînă la urmă, motivat de pasiunea pentru literatură.

Strategiile profesorului universitar de a face plăcută şi interesantă "materia de curs" se simt aici (Antoaneta Tănăsescu este un nume cunoscut al catedrei de Teoria Literaturii din cadrul Literelor bucureştene) şi îşi dovedesc eficienţa. Cartea se citeşte cu interes şi amuzament, valurile succesive de lumi ale trecutului contrastează viu sau se suprapun surprinzător.

O carte tipărită în 1897 (Adolf