De la Prut până la Chişinău, venind prin Albiţa, circa o sută de kilometri de pădure. Pe partea cealaltă a pădurii, o altă sută de kilometri, dar cu vii. Basarabia este o imensă podgorie, bogată dar birocratizată, politizată şi traumatizată, moldovenizată şi rusificată, snegurizată, dar şi voronizată, ideologizată până la paroxism, un ţinut în care busola nici ea nu mai ştie care-i Nordul, care-i Sudul.

Cât vezi cu ochii pământ de istorie, dar istoriile se scriu diferit. Unii vor istoria într-un fel, alţii o scriu altfel. Despre Ştefan cel Mare s-a uitat un amănunt: Marele Domnitor - pe care unii şi-l ademenesc - cerându-şi-l pavăză - a înălţat nişte cetăţi nu pe râul Prut, ci pe Nistru. De ce pe Nistru, şi nu pe Prut, rămâne să daţi răspunsul cei ce citiţi aceste rânduri. Întreaga Basarabie pare confuză. Confuzi devenim şi noi când ne gândim uneori la ea.

În cele ce urmează voi încerca să explic - prin felul meu de-a interpreta evenimentele, ce se petrec acum în 2002, la Chişinău. E un punct de vedere personal pe care mi l-am format din însăşi derularea unor întâmplări. Să le numim întâmplări.

Din nou în sat, după 50 de ani

Nu pot să intru cu Dacia mea pe uliţa lui Nichifor Paniş - unchiul meu, întrucât e "glod". (Paranteză: ca să le fac plăcere lui Snegur şi Voronin voi spune că "glod" e pur şi simplu un cuvânt neaoş "moldovenesc". Aşa-i: dar tot eu susţin că-n judeţul Iaşi există un sat care se numeşte... "glodul gândurilor"! Şi Iaşul, cu voia Dvs s-ar găsi în partea astălantă de Moldovă!) Mi se sugerează: - Ia-o pe "sus". Acolo laşi maşina pe asfalt. Ce aflu? În capul harmanului de la Nichifor Paniş, s-a înălţat casa lui "Tolea", băiatul lui. ("Băiat" de 53 de ani, dar văr primar cu mine.) De-acolo poţi, mergând prin "harman" să te "leşi" la vale spre Nichifor, cel ce are 85 de ani. Arată... "ghini".

Pe