În colecţia pe care o coordonează împreună cu Adriana Babeţi, Cornel Ungureanu a publicat un nou volum: Mitteleuropa periferiilor. E o carte şi veche, şi nouă, începută în anii '80, continuată în deceniul următor, apărută în 2002, într-o formulă care continuă proiectele anterioare ale profesorului timişorean din Imediata noastră apropiere I şi II.

Mitteleuropa e un concept astăzi contestat, întrucît ar trimite în prea mare măsură la ideea pangermanismului şi la un Imperiu habsburgic gravitînd în jurul unei Viene atotputernice; în acelaşi timp însă, şi termenul de Europa Centrală, care şi-a trăit momentul de glorie o dată cu celebrul eseu al lui Milan Kundera (Tragedia Europei Centrale, 1983), este acum respins ca fiind prea izolaţionist în această epocă a unităţii europene.

Ideea unui spaţiu de o natură specială, cu o evoluţie proprie, în acelaşi timp în acord şi în răspăr cu cea occidentală (căci Europa Occidentală nu şi-a pierdut încă actualitatea, cel puţin nu în estul continentului), e totuşi viabilă atunci cînd se încearcă o apropiere de cultura şi literatura unor ţări ca Ungaria, Cehia, România, Iugoslavia, Austria. Este ceea ce Cornel Ungureanu îşi propune să facă, în Mitteleuropa periferiilor ca şi în antologiile pe care Colegiul A Treia Europă le-a editat pînă acum.

în volumul scos de Polirom, una din părţile cele mai interesante este cea intitulată Summary - trei pagini în engleză, între rezumat şi "introducere în...", care aruncă o lumină clarificatoare asupra cărţii la finalul căreia se găsesc: �A magic Mitteleuropa - that is the name suggested by the authors of the European South-East who, by means of magic and poetical procedures, tend to restore a new Center." Aceasta este cheia titlului: Mitteleuropa periferiilor - permanenta dialectică a Centrului prin excelenţă, Viena, cu marginile sale şi propriile lor (noi) centre, căror