(monolog)
Cumplită afacere e în roua tremurată-n
vîrful firului ierbii, pe plasa ţesută-nde-
sat de paianjeni răscopţi, da, cumplită
afacere e în rouă, prieteni, teribili prieteni...
fraţi de portocală desfăcută-n felii mustoase,
gustoase, mirositoare naiv şi parşiv în nările
lacome de vitejii, de isprăvi în miezul
unui basm de-a pururi neterminat... Şi-am
tăcut. Apoi am şoptit cu multă, poate prea
sîrguincioasă speranţă: zgîrie-mi viaţa pe
un cristal dilatat peste muchii, iubito, tu
cea cu nume, cea fără nume... Şi iar am tă-
cut. Fiindcă vorbele se aşezau încet-încet
în rînduiala cuvenită a priceperii urechii
ascultătoare... Şi-o să apară un alt îndrăgostit
(îndrăzneţ dumnealui!), la butonieră cu obligeană,
înmănuşat în pieliţă de crin, murmurînd...
Nici măcar nu-i un om, e o străfulguire...
Neliniştit, va încerca să scrie despre linişte. Ba
nu! Liniştit, va încerca să scrie despre neli-
nişte... Neliniştea, dînsa, pătrunzătoare în
oase, în creieri... Este nevoie de-o îmblînzire
şi de un popas statornic. Este trebuinţă
de o nesfîrşită încredere şi-o desfacere
tămăduitoare, răbdătoare în tainele cerului
şi ale pămîntului. Cer şi pămînt locuit
de-a valma de îngeri şi oameni... şi iarăşi
de îngeri... şi iarăşi de oameni...
(monolog)
Cumplită afacere e în roua tremurată-n
vîrful firului ierbii, pe plasa ţesută-nde-
sat de paianjeni răscopţi, da, cumplită
afacere e în rouă, prieteni, teribili prieteni...
fraţi de portocală desfăcută-n felii mustoase,
gustoase, mirositoare naiv şi parşiv în nările
lacome de vitejii, de isprăvi în miezul
unui basm de-a purur
