Poveşti despre întrebare

Valorizând marele succes al lui Paolo Coelho, editura Humanitas publică o suită a romanelor acestuia, relansând şi Alchimistul într-o nouă traducere (după ce, iniţial, acesta apăruse la editura Nemira, în 1995, în traducerea - pe care nu am uitat-o - a Micaelei Ghiţescu). Mizând pe parabolă şi simplitatea marilor adevăruri, atingerea Sufletului Lumii, a Marii Opere, a Limbajului Universal, Coelho a continuat popularizarea înţelepciunilor elementare (precum "nu trebuie să ne eschivăm de la destinul nostru propriu" - fiecare om trebuie să-şi împlinească misiunea pe pământ, Legenda Personală - sau "descoperirea Marii Opere nu e misiunea câtorva aleşi, ci a tuturor fiinţelor de pe Pământ") şi în scrierile ulterioare. Prelucrarea unei vechi legende biblice în povestea păstorului Santiago (care înţelesese la timp că raţiunea existenţei sale era însuşi drumul) are o energie pozitivă, de care cititorii au evidentă nevoie în ziua de azi. Lumea s-a săturat de apocalipsă, mizerii, sânge etc. Chiar numai faptul că se vând romane "pozitive" în asemenea tiraje, e un semn bun. învăţând să descifreze semnele şi să treacă prin încercări de neevitat (străbaterea deşertului, vraja iubirii, înfruntarea morţii), să se bucure de prezent şi în acelaşi timp să nu piardă esenţa, să accepte schimbarea ca pe însăşi viaţa pământului, să se considere eroul principal al Istoriei, indiferent de ce se întâmplă în lume, să se afle în dialog cu elementele, să afle comoara - iubirea care transformă spre Bine - cititorul lui Coelho ajunge să îşi pună toate marile întrebări necesare Transformării. Evident, fără talentul autorului şi al traducătorului, acestea ar fi plictisitoare ca un manual.

întrebarea dacă omul este esenţialmente bun sau esenţialmente rău, "ahrimanic", pe care şi-au pus-o nu numai filosofii ci şi majoritatea romancierilor de succes (s