- Cultural - nr. 77 / 19 Aprilie, 2002 Spre deosebire de Anul Nou agrar, care incepe in preajma echinoctiului de primavara, Anul Nou pastoral incepe cu o luna mai tarziu, la Sangeorz (23 aprilie), cand ovinele si caprinele aduc omului importante foloase, prin inceperea perioadei de lactatie. Rezultat al unor indelungate observatii asupra mediului inconjurator si a fenomenelor meteorologice, corelate cu ciclul reproductiv, taranul roman a constatat ca schimbarile cele mai semnificative in mersul vremii au loc la o luna de la echinoctii, cand se instala cu claritate anotimpul cald sau rece. Ca urmare, sarbatorile celebrate la o luna dupa echinoctii: 23 aprilie _ Sangeorz (Sf.Gheorghe) si 26 octombrie _ Sanedru (Sf.Dumitru) au fost considerate in calendarul pastoral hotare ale timpului, iar cele solstitiale, cu aceeasi diferenta de aproximativ o luna: 20 iulie _ Santilie (Sf.Ilie) si 16 ianuarie-Sanpetru de Iarna, ca miezuri ale timpului. Sangeorzu si Sanedru, sarbatori cu data fixa in calendarul crestin, sunt cei mai importanti patroni ai vietii pastorale, cinstiti asa cum se cuvine si care impart anul pastoral in doua anotimpuri simetrice : - vara pastorala intre 23 aprilie - si 26 octombrie, cu miez al timpului la Sanpetru de Iarna, 16 ianuarie. Cele doua anotimpuri ale anului pastoral corespund cu doua sezoane simetrice : - un sezon steril, dar cu lactatie - vara pastorala; - un sezon fertil, cu imperechere, gestatie, fatat si intarcat - iarna pastorala. Intrarea in noul an pastoral atrage dupa sine luarea unor masuri concretizate prin vechi practici si obiceiuri rituale, si anume : - masuri organizatorice: numarul oilor la strunga, alesul oilor, formarea boteielor si a turmelor pentru varat, intarcatul mieilor, angajarea personalului de la stana - baci, pacurari, vacari sterpari, prima mulsoare a turmei si masurisul laptelui, repararea stanelor, staule