Nu accesul lor la date privind - de exemplu - dispunerea trupelor NATO ar trebui sa ne ingrijoreze. Pe noi ar trebui sa ne preocupe cursul politic si economic pe care oameni vulnerabili prin trecutul lor l-ar putea imprima, daca ar fi mentinuti in functii-cheie. Intrebarea ar fi daca oameni cu un trecut dubios - ca sa nu-i spunem patat - mai au ce cauta pe posturi calde de consilieri prin diverse cabinete prezidentiale, prim-ministeriale si ministeriale. Daca nu am dobindi mai multa incredere ca aliati in cazul efectuarii unei indelung asteptate curatenii in diplomatie. Si daca n-ar fi cazul sa se instituie mecanisme economice transparente, astfel incit apartenenta la foste structuri politice si de securitate din trecut sa nu mai conteze. Sa nu ne facem iluzii! Astfel de obiective, sanatoase pentru viitorul societatii romanesti, nu ni le aduce la indeplinire unchiul Sam, primindu-ne in NATO. Aceste obiective pot fi atinse doar prin vointa societatii romanesti. Daca asteptam ca rezolvarea sa vina de la Washington sau de la Bruxelles ne vom insela amarnic. Si vom trai o noua si amara deceptie. (Ovidiu Nahoi)

De la conjunctie la fratietate

Discutiile privind reforma serviciilor secrete romanesti, in perspectiva aderarii Romaniei la NATO, s-ar putea imparti in cel putin trei categorii. Alianta Nord-Atlantica are propriile criterii si exigente privind aceasta reforma. In mod paradoxal sau nu, aceste exigente si criterii sint si cele mai flexibile. Prezenta ofiterilor fostei Securitati in structurile NATO este acceptata, in principiu, in masura in care acestia n-au facut politie politica, n-au spionat in tarile NATO si n-au avut legaturi cu structurile KGB. Pozitia NATO, exprimata si la intilnirea unor servicii de informatii externe ale tarilor candidate si ale unor tari NATO de la Sinaia, oarecum completata cu concluziile unei recente reuniuni a