Scrisoarea Saptamanii. "Din perspectiva pe care o am, inteleg si traiesc cu totul aparte tragediile copiilor abandonati. As vrea sa lucrez intr-un Ong". Ma numesc Raluca, am 32 de ani si sunt consultant la o firma italiana. Va scriu despre o problema personala si as dori foarte mult ca numele meu sa...
Scrisoarea Saptamanii
"Din perspectiva pe care o am, inteleg si traiesc cu totul aparte tragediile copiilor abandonati. As vrea sa lucrez intr-un Ong"
Ma numesc Raluca, am 32 de ani si sunt consultant la o firma italiana. Va scriu despre o problema personala si as dori foarte mult ca numele meu sa ramana strict confidential (veti intelege imediat de ce) si orice eventual contact sa fie facut numai prin intermediul revistei dvs.
Acum un an, am aflat ca sunt adoptata de la varsta de trei luni, dupa ce am fost abandonata, nevaccinata si lipsita de conditiile minime de igiena. Doar un noroc imens, un Dumnezeu care m-a iubit foarte mult, a facut ca tatal meu (fost detinut politic) sa afle la serviciu despre mine si a doua zi s-a dus si m-a luat din mizerie si m-a facut omul care sunt astazi. Pentru a fi protejata, parintii mei au schimbat casa, serviciul si foarte putine persoane din familia mea stiu adevarul despre originea mea. De aceea, si din respect si iubire fata de amintirea tatalui meu, as vrea ca identitatea sa nu-mi fie cunoscuta.
De ce va scriu? Dupa ce am aflat despre originea mea, ceva s-a schimbat in gandirea, ordinea valorilor si raportarea mea la lumea inconjuratoare. M-am gandit mult la o schimbare de cariera si am analizat foarte serios daca decizia mea nu este influentata de o atitudine emotionala de moment. Acum sunt in situatia sa pot sustine ca aceasta noua orientare pe care mi-o doresc, de a lucra in sectorul ocrotirii copiilor institutionalizati si al adolescentelor care devin mame din intamplare, este ceea
