Günter Minas s-a nascut in 1953 la Flensburg, in Germania. Studiaza istoria artei, media si psihologie la Universitatile Konstanz si Braunschweig. Din 1987 activeaza la Mainz ca curator si publicist. Este curatorul expozitiei Joseph Beuys – desene, obiecte, tiparituri, care a circulat in intreaga lume. Seminarul Rechizite, relicve. Urme ale notiunii de „arta extinsa“ in mass-media, desfasurat intre 15-17 aprilie 2002 la Bucuresti, a fost organizat cu sprijinul Centrului International pentru Arta Contemporana – CIAC si al Institutului Goethe din Bucuresti. Interviul de mai jos a fost realizat in atelierul artistului Teodor Graur.
Domnule Günter Minas, in conferintele dumneavoastra ati accentuat legatura dintre mass-media si actiunile, interventiile lui Joseph Beuys. De unde credeti ca vine acest interes al lui Beuys pentru mass-media? Care ar putea fi sensul cu care a investit Beuys mass-media?
Cred ca Beuys a folosit mass-media, in principal, ca un mijloc de a transmite informatii, mesaje sau de a-si face cunoscuta ideologia. In acel moment, actul sau era o incercare aparte, ce coincidea cu experimentarea la un alt nivel a acestui mediu. Insa el nu a incercat sa desfasoare vreo activitate in cimpul artei media, ci doar a integrat-o ca pe o modalitate artistica prin care si-a putut face accesibil, intr-un anume sens, mesajul.
Daca media este o extensie a operei de arta, cum poate fi definita legatura dintre public si artist? Ma refer la posibilitatea ca media sa ne ofere o versiune „second-hand“, o imagine distorsionata despre actul care se desfasoara.
Da. Dar este diferita acceptiunea, daca ne gindim la opera de arta care este realizata ca o productie tip media sau ca un film experimental. As spune ca aceasta relatie intre media si public are valabilitatea sa in cazul in care se distribuie informatii legate d
