Alexandru CALINESCU
Caragiale sau virsta moderna
a literaturii
Editia a II-a, Editura Institutul European, Colectia „Eseuri de ieri si de azi“, Iasi, 2000, 200 p., f.p.
Exista autori care intretin o alerta (aproape) permanenta in materie de interpretare si „reinventare“ a grilelor de lectura utilizate in explorarea diverselor productiuni estetice care le apartin. Explicatiile pot fi de mai multe feluri, nu numai literare, dar ceea ce este extrem de important de semnalat ramine pretabilitatea (expectabilitatea) acestor opere la inovatii metodologice, la „asalturi“ critice din cele mai neasteptate directii, ceea ce contribuie si la schimbarea – fie ea oricit de lenta – a mentalitatii „curriculare“, „canonice“, scolare, in genere. Intre ei, Caragiale a reusit sa „monteze“ speculatii exegetice cu miza extrema ori „batalii“ interpretative dintre cele mai acerbe (Domina bona a lui Calinescu, cherelele in legatura cu schita Inspectiune etc.). Astfel ca, in ciuda (auto)ironicului Avertisment din finalul cartii lui Al. Calinescu Caragiale sau virsta moderna a literaturii (a carei prima editie a aparut in 1976, iar cea de-a doua, usor adaugita, pe care o comentez acum, a fost publicata in 2000 la Institutul European), opera caragialiana s-a dovedit una de o mare permisivitate interpretativa, alocind timpul si disponibilitatile celor mai diferiti cercetatori, pe o scala care merge de la minimalul critic (observatii filologice, depistarea detectivistica a unei aluzii), pana la interpretari monografice, „metafizice“, de maxima anvergura a cadrelor afilierii sau ecranelor culturale pe care a fost proiectata.
In privinta volumului Caragiale sau virsta moderna a literaturii, inca din titlu se poate deduce schimbarea pe care o opereaza criticul in privinta resituarii operei si, prin extensie, propagarea consecintelor unei atare operatii. Da
