O tara scoasa din circuit

Luati cu grijile zilnice, indiferenti sau, poate, doar distrati, am uitat mai cu totii (inclusiv cel ce scrie aceste rinduri, la citeva saptamini bune de cind s-ar fi cuvenit) de aniversarea unui moment de referinta din istoria recenta a Romaniei. Catre sfirsitul trecutei luni februarie, s-au implinit 25 de ani de la aparitia „miscarii Paul Goma“. Asa a intrat ea in constiinta contemporanilor, simplu, sub numele initiatorului sau. Acesta a fost si inceputul dizidentei in Romania. Goma a fost primul – si deschizator de drumuri. Indiferent de controversele de azi, suscitate de una sau alta dintre pozitiile sale actuale, nu i se poate lua acestuia trecutul. Cu alte cuvinte, dupa clasica expresie a istoricului Vlad Georgescu, sa se ajunga ca, in functie de prezent, trecutul, nu viitorul unui om sa devina imprevizibil. Era un procedeu tipic bolsevic.

Paul Goma, atunci, a salvat onoarea Romaniei, inscriind-o pe harta, deja bine conturata, a miscarilor de opozitie interioara din celelalte tari din Est. Sa ne aducem aminte. La vremea aceea, incepind cu URSS, unde era cel putin la fel de greu ca la noi, existau deja colosi precum Alexandr Soljenitin, premiul Nobel pentru Literatura, 1970, sau academicianul Andrei Saharov, premiul Nobel pentru Pace, 1975, generalul Piotr Grigorenko (pe cind un film de tipul Amen, de Costa Gavras, despre acest inalt ofiter al Armatei Rosii, acum uitat, care a denuntat comunismul si a fost inghitit de Gulag, disparind in lagarele psihiatrice prin 1976?), marele matematician, acad. Kapita, si tot matematicianul, ucrainean militant, Leonid Pliuci, renumitul violoncelist Mstislav Rostropovici (refugiat la scurt timp in Occident), activistii evrei sovietici Iuri Orlov, Anatol-Nathan Scearanski (eliberat printre ultimii, in 1986, a ajuns ministru de Interne in Israel) si Ida Nudel, o femeie firava ce, boln