Dle Deville, ati fost mult timp atasat cultural al Frantei in tari din Orientul Mijlociu si America Latina si ati calatorit mult in strainatate in calitate de profesor. Considerati ca aceste experiente au avut o influenta asupra scriitorului Patrick Deville?
Poate nu in privinta scrisului, insa in mod sigur in ceea ce priveste gusturile literare. Am lucrat o vreme in strainatate, de citiva ani n-o mai fac, dar mi se pare cit se poate de normal sa calatoresc, sa intilnesc diferiti oameni, sa intru in contact cu diverse culturi.
Ati colaborat cu scriitori francezi si nord-americani la un roman, Semaines de Suzanne. Cum ati lucrat cu ei?
E un pic complicat, dar aceasta intrebare vine in continuarea celei dinainte; am scris Semaines de Suzanne pe parcursul a doua luni pe care mi le-am petrecut in Florida, iar acelasi lucru a fost facut in Austria, la initiativa unui editor austriac, cu 22 de scriitori europeni si din alte parti ale lumii. Imi place sa ma implic in activitati de felul acesta, nu numai sa calatoresc, ci sa si gazduiesc asemenea intilniri, pentru ca acum sint director al unei Case a Scriitorilor Straini, la St. Nazaire, care ofera burse si premii, organizeaza reuniuni literare la care au participa inclusiv autori romani si face, in plus, traduceri din opera acestor scriitori.
Semaines de Suzanne a fost un proiect complex, pentru ca printre noi era Harry Mathews, care e in acelasi timp american si parizian, membru al Oulipo, si care a impus reguli foarte stricte de constructie a textului.
In ce masura sinteti apropiat de Oulipo?
Nu sint propriu-zis membru al Oulipo, dar in Franta existau doua scoli literare cu adevarat importante pe vremea cind eu ma formam ca tinar cititor si incepeam sa-mi doresc sa devin scriitor: de o parte Oulipo, de cealalta, Noul Roman. Cea care m-a atras mai mult
