Cert este ca deocamdata nici Traian Basescu nu a putut determina un transfer de popularitate semnificativ catre PD si nici PNL nu a reusit sa capitalizeze electoral statutul de singur reprezentant de centru-dreapta din Parlament.

Faptul in sine e departe de a fi surprinzator. Conditiile sociale din Romania imping in plan secund motivatiile de ordin ideologic in cazul optiunilor electorale.

Romanii au trecut printr-o iarna nu tocmai usoara. Cheltuielile la intretinere au atins niveluri record. Urmeaza poate luni si mai grele. Proaspata marire a accizelor va determina cresteri deloc neglijabile ale pretului combustibililor si al bauturilor alcoolice.

De voie, de nevoie, cursa pentru NATO si rigorile impuse de derularea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana pun Executivul condus de Adrian Nastase in situatia de a trebui sa promoveze masuri economice nepopulare. Nemultumirile vor creste cu siguranta. Nu e insa deloc clar ca ele se vor contabiliza, cel putin pe termen mediu, ca plusuri electorale la "opozitia democratica".

Exista chiar destule semne, mai ales daca vorbesti cu fostii votanti PSD din zonele muncitoresti din tara, ca Vadim si PRM raman in continuare optiuni reale ca puncte de acumulare a frustrarilor unei parti importante din randurile alegatorilor romani.

O buna explicatie, si din pacate nu foarte departe de adevar, este aceea ca multi dintre politicienii din PD si PNL sunt vazuti mai degraba ca parte a unui "establishment" politic decat ca adversari reali ai partidului de guvernamant.

O parte dintre ei sunt, de altfel, oameni cu afaceri importante, care depind in buna masura de bunavointa structurilor de putere din tara, toate controlate de catre PSD. In aceste conditii, perceptia PRM ca partid anti-sistem ii este acestuia extrem de folositoare. Comportamentul politic normal nu mai pare deloc popular.