Victor NEUMANN
Ideologie si fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gindirii politice in Europa Est-Centrala
Editura Polirom, Colectia „A treia Europa“, Iasi, 2001, 224 p., f.p.
Recenta carte a istoricului Victor Neumann stringe o suita de eseuri semiautonome care, sub aspectul perioadei si al domeniului studiate, se intind de la epoca si teoriile lui Herder si pina la programul Proclamatiei de la Timisoara din 1990. Nu-i putin si nu-i nici lipsit de oarecare curaj sa intersectezi intre copertile aceluiasi volum, sa zicem, filoanele austro-marxismului cu teoriile extremei drepte din Romania interbelica, ori federalismul lui A.C. Popovici sau Karl Renner de dinainte de 1914, cu nationalismul iacobin al lui Kossuth de la 1848. Neumann are acest curaj, iar finalitatea imediata a demersului acesta istorico-comparativ apare cu limpezime: o denuntare a nationalismului, mai ales in variantele sale central si est-sud-europene, centrate in jurul mitologicului Volk, al exaltarii „natiunii etnice“, considerata omogena in interior si autosuficienta fata de exterior, si, ca atare, adesea ostila modernizarii, urbanizarii si occidentalizarii.
In termenii cartii, aceasta este „ideologia“ pe care o condamna Neumann, vizindu-i actorii si promotorii: de la Herder si Fichte pina la Noica. Adversarii nationalistului „pur si dur“ se schimba de-a lungul timpului: „francezul“ in cazul primilor doi, „austriacul“ in cazul iacobinilor revolutionari maghiari, „maghiarul“ sau „evreul“ in cazul lui Cioran, sau „Occidentul contemporan“ in bloc in cazul lui Noica (cel din Scrisoarea catre un intelectual occidental), dar „ideologia“ lor comuna prea putin. Permanentele „ideologiei“ sint apasatoare, dar nu mai putin vadite.
Sub raport strict teoretic, autorul mi se pare mai putin preocupat de interpretarea „confuziei originare“ dintre nationa
