Literatura, hîrtie higienică
Un extraordinar număr (1-4 din 2001) din Aldebaran scoate neobositul Nicolae Ţone: consacrat poetului franco-român Mihail Cosma-Claude Sernet (1902-1968). Plin ochi de inedite (texte, documente, fotografii etc.), numărul readuce în atenţia opiniei publice un poet interesant şi cu evoluţie neprevăzută, care, ca şi Fundoianu, Voronca sau Gherasim Luca, a publicat la început în ţară iar apoi în Franţa. A debutat la Sburătorul literar al lui E. Lovinescu în 1921 (avea 19 ani şi absolvise liceul bucureştean "Matei Basarab") cu versuri parnasiene, surprinzător de asemănătoare cu acelea ale tînărului Ion Barbu, a fost apoi un participant activ la avangarda din deceniul '3 al secolului 20 şi şi-a sfîrşit cariera cu versuri în limba franceză. El este cel care a şocat opinia literară de după primul război cu o definiţie scandaloasă a literaturii: "cea mai bună hîrtie higienică" (în revista 75HP din 1924). * Ca de obicei, multe lucruri de citit în Memoria (nr. 1 din 2002). Unele, la limita suportabilului, cum ar fi evocarea dnei Elisabeth Axman Mocanu despre tatăl său, bucovineanul Karl Axman, lăsat pur şi simplu să moară, în închisoare, în 1956, după ce a fost maltratat, pentru a fi refuzat să depună într-un proces contra unui nevinovat, sau aceea a dnei Tatiana Slama-Cazacu, tot despre un tată, de data asta, cunoscutul jurist Gheorghe Slama, cu ani grei de temniţă la activ după 1950, deşi cu treizeci de ani în urmă pledase în apărarea comuniştilor, ca avocat din oficiu. Alexandru Mihalache (autor al unui Jurnal de ocnă, 1994) scrie despre procesul din 1956 al tinerilor studenţi de la ziaristica bucureşteană la care la bară, ca martor, s-a aflat Tudor Vianu, pe care preşedintele completului, colonelul Sitaru, l-a apostrofat: "Martor, ia mîinile de la spate!". Graţie mărturiei lui, D.D. Panaitescu, fiul lui Perpessicius şi profesor de it
