Că bine le zicea magistrul Adrian Costea: frumoasă şi fascinantă ţară! Cum altfel, când salvările, rulând cu inimaginabila viteză de 160 de km la oră, în loc să salveze oameni, îi fac terci? Cum altfel, când cetăţeanul intră în spital doar pentru a-şi accelera moartea? Cum altfel, când nici în cimitir nu-şi află odihna, pentru că bandele de satanişti dau imediat năvală, smulg crucile şi le înfig - aşa cum cere drăcescul protocol - cu susul în jos? Cum altfel, când procurori care îndrăznesc să nu ţină seama de ordinele politice sunt trimişi în judecată ei înşişi? Cum altfel, când doctoranzi în drept, posesori ai unui psihic de oţel, se aruncă de pe acoperişul casei doar pentru a dovedi rezistenţa la presiune a justiţiei?

Toate aceste grozăvii s-au petrecut în intervalul unei singure săptămâni. Şi nu e vorba decât de o selecţie aleatorie, pentru că altminteri presa geme de atrocităţi, bestialităţi şi înspăimântoare manifestări ale sălbăticiei. Societatea românească, perfect secţionată în două, a devenit fie paradisul opulenţei desfrânate (pentru cam jumătate de procent din populaţie), fie comuna primitivă, pentru restul. Partea ciudată e că ambele sunt egal de neplăcute la privit, deşi din motive diferite. Insolenţa bogăţiei unor români e întrecută doar de disperarea sărăciei ce i-a prins în menghină pe ceilalţi. Nimic mai respingător, ca spectacol al degradării umane, decât certurile cotidiene iradiind din mediul eminamente dubios al fotbalului spre sferele marii corupţii. După cum nimic mai înspăimântător decât mamele care-şi leapădă copiii la canalul de dejecţii. Pungile de plastic ce conţin rămăşiţele feţilor abandonaţi constituie singura legătură între aceste creaturi şi specia umană.

Că bogăţia nu aduce cu sine nici un gram de demnitate, de civilizaţie, de bun-simţ o dovedeşte comportamentul bandei de parveniţi ce ne asasinează agramat în nesf