(Chip îngemănat icoanei sfărâmate)

O iau aiurea, ca ieşit din minţi...

Eu - ziua de logodnă-a războiului, dementul iluziilor

Ori

Trup de muceniţă tras barbar pe roată.

Ţeastă lângă ţeastă-alătur

Fără rost, căci mintea-i şchioapă.

Mă joc cu pietrele, precum un balamuc zevzec

Aruncă zarul cuvântului-zeu.

Acolo, în hău de găvane se-nteţeşte pojarul

Şi dintre negrele gene dispare în veci

Gânditorul John Stuart Mill

Sărind prin geam în mâini cu o carte

Carbonizată

Bine'nţeles ştiind că-necăcioasa funingine

Care-l înghite - este a ta!

Călărind burlane, înţeleptul alunecă - un chip

Îngemănat icoanei sfărâmate -

Căzând făr'de suflare, înconjurat curând

De lumea gură-cască.

(1908-1916)

(Sub vremi...)

Ruşii zece ani m-au tot bătut cu pietre,

Ca şi cu o pietrificată trompă de elefant

Şi totuşi mă ridic, stau pe picioare.

Sub vremi, asemeni frunzelor mă înfior şi tremur,

Dar fix privindu-vă, neclintit. Doar ochii

Mai trimit în lume câte-un cuvânt stingher...

În groaznică, în oarbă confruntare

Din ochii mei vă potopeşte lavă selenară. Iar

Mă înalţ din spumă ca o stafie, însă

Pentru voi rămân a fi o stea

Chiar dacă mi-aţi furat şi nădragi şi pungă

Şi batistă, încât nici n-am în ce

Să-mi suflu nasul (nu râdeţi). Rămân cumplit

Ca astrul veacurilor crunte

Ce năpăstuieşte marinarul cu

Dublă nenorocire, furtună şi stei ascuns sub ape

Drept răsplată pentru erori de calcul sau

Leneşă concluzie pripită: "Nu se poate!"

În alergări de valuri să aflu unghiul bun

Dintre câmpul mării şi raza înălţimii,

Eu unul rămânând falnic şi neclintit.

Voi fi feroce