Batranii de la sate, dincolo de nostalgia specifica varstei, dupa vremuri de mult apuse, care erau mai bune poate si pentru ca ei erau tineri si in putere, isi reamintesc de multe ori de o logica, un mers firesc al lucrurilor, care caracteriza perioada de dinainte de 1989. Erau vremuri in care absolvirea unei scoli iti garanta un viitor sigur, in care iti puteai face planuri pe mai multi ani si aveai sentimentul ca munca prestata iti este remunerata corespunzator, cu un salariu care iti permitea sa te gandesti la perspectiva achizitionarii unei Dacii, a unui frigider Fram sau a masinii de spalat Albalux. In aceasta raportare, uneori limitata, a vremurilor strict la aspectul material si la relatiile interumane exista insa si un graunte de adevar. Lipsa unui medic veterinar care sa stea permanent in localitate din cauza absentei spatiului necesar pentru dispensar, fostul sediu fiind revendicat de un proprietar deposedat cu ocazia nationalizarii, este o situatie pe care un om trecut de 50 de ani si care s-a nascut si a trait in Giera nu o poate intelege sub nici o forma. De ce s-a trezit abia acum proprietarul? De ce nu i se atribuie un alt spatiu? Cum poate sa sufere o localitate intreaga din aceasta cauza? "Se cauta in prezent o solutie, ne-a asigurat viceprimarul comunei, Dalibor Paianschi. Deocamdata, in zona exista un singur tehnician veterinar, care nu poate ajunge decat o data pe saptamana, in conditiile in care in aceasta perioada se fac zilnic sacrificari de animale". Majoritatea proprietarilor sunt de buna-credinta si doresc sa aduca imediat dupa taiere carnea, pentru a fi analizata si avizata sanitar. Unii insa isi mai aduc aminte ca au de achitat taxe de pasunat la Primarie abia cand vin la viceprimar pentru a cere bilete de proprietate pentru animalele pe care urmeaza sa le vanda sau sa le sacrifice. Oamenii stiu costul si riscurile unei spitalizari in urma