Asocierea din titlu pare, probabil, cam ciudată. Totuşi, există, cel puţin pentru unii dintre noi - cei nu foarte pricepuţi la partea pragmatică a lucrurilor sau nu foarte încîntaţi de ea - o legătură destul de directă între cele două componente de mai sus: frica de a nu fi depăşit de cotidianul covîrşitor se maschează în tabieturi. O viaţă organizată, ce se desfăşoară într-o succesiune strictă de acţiuni mărunte, aproape instinctuale, e mult mai uşor de stăpînit şi dă mai puţină bătaie de cap decît una dezorganizată. Pentru o familie formată de ceva timp tabietul devine unul dintre principalele ritualuri, semnul înlocuirii poeticului cu pragmaticul. Cînd idealurile romantice nu mai vin de la sine, sau devin (vorba unui mai vechi număr din Dilema) reziduuri, tabieturile rămîn un posibil colac de salvare. Cafeaua de dimineaţă, atît de exploatată de reclame, rezolvă aparenţa de comunicare la micul dejun. Dacă de mîncatul propriu-zis membrii familiei nu au întotdeauna timp, de o cafea (cu varianta cacao cu lapte, sau ceai, în funcţie de vîrste sau afecţiuni), în general, îşi fac. Filmele clasice ne-au obişnuit cu asocierea dintre cafea şi citirea ziarului; cred că, în momentul actual, ziarul a fost, în general, înlocuit cu emisiunile de dimineaţă ale televiziunilor. Filmele americane sănătoase ne-au familiarizat cu jogging-ul. Singurele variante româneşti sportive de care am auzit (e drept, într-o lume medie ca venituri) sînt plimbarea cîinelui, cu varianta, mai pragmatică, a copilului (de multe ori asociată şi cu sportul căratului, pe scări, al căruciorului) şi gimnastica la domiciliu,

pe saltea, cu picioarele bine prinse sub calorifer. Pentru casnici/e sau pensionari/e mai există dusul la piaţă, dis-de-dimineaţă; pentru cei mai mulţi, însă, programul de cumpărături s-a mutat după-amiaza spre seară, în supermarketuri cu program prelungit şi piaţa inclusă.