"Eu văd Ursa Mare şi Ursa Mică. În fiecare seară la 12. Nu pot să dorm fără Ursă. Mi se spune Ursa. Este viaţa unui om care, de mică, a fost alungată de ai mei. Mă uit la stele şi-mi trece. Cred că acolo sus e şi tata, că l-am omorît în 1979 la Sala Palatului. Am fugit cu sîngele pe faţă şi mă întreba lumea: de ce arăţi aşa bine? Era exact 29 februarie 1981. Şi eu fugeam şi lumea îmi spunea: dar tu de ce ai sînge pe faţă? Şi eu spuneam că am mîncat un vierme şi ei fugeau speriaţi. Şi atunci m-au băgat la vagabondaj, litera d, că nu aveam serviciu. Cînd mi-au dat drumul eram cu litera b încadrată la IIRUC, pontator. Munceam de dimineaţa pînă seara şi mi-a pus o fată margarină în pantofi şi m-am umplut şi puţeam că mi-era ruşine şi cînd am fost la WC am căzut cu tronul şi m-am umplut de WC şi şefa mi-a zis: Fă, Ursă ori eşti de treabă, ori nu. Îţi fac dosar şi te trimit la puşcărie. Nu, doamnă, am zis eu. Cum să fac aşa ceva? Eu mă ţin de cuvînt. Bine, Ursă, mai ai o şansă. Dar mi se puneau piedici. Nu puteam să ştiu ce piesă fac, că mă trimiteau la mătură. De ce? Căci nu e responsabilitate. A venit Ceauşescu în uzină şi eu am fost trimisă în concediu vreo două zile, dar eu am aflat

şi am venit. Era iubit de oameni şi i-am ieşit în cale. I-am spus: tovarăşe secretar general, eu fac norma, dar mă trimit la mătură. Şi am fost luată de cineva şi dusă, că se rezolvă problema mea. Mi-au tras una în ceafă şi aşa am mers la balamuc. Era 1 noiembrie 1967. Avioanele americane bombardau Moscova. Avioanele americane se văd de la 11 kilometri, cele sovietice de la 14 şi cele româneşti de la 18. Avioanele româneşti sînt cele mai bune la zbor aeropurtat cu locomoţie triplă, sub observaţia că avem doar un pilot de observaţie şi unul de vînătoare. Eu am omorît un pilot de vînătoare la 23 iulie 1979, la patru ani de la Cernobîl. Pe mine mă radiaseră şi apoi mă băgaseră într-