Să fii analfabet: iată singura calificare de care ai nevoie pentru a obţine un job la un mare lanţ de librării mai peste tot, dar în Baton Rouge noi am adăugat indolenţă şi obtuzitate. Nu e un oraş în care lumea să se omoare cu cititul, aşa că băştinaşii se mulţumesc cu Harry Potter şi cu Ghidurile pentru Tonţi. Dar dacă ai nevoie de o carte serioasă, se prea poate ca nimeni să nu fi auzit de ea, chiar dacă e aşezată în mijlocul unui raft, pe undeva. Poţi găsi, de exemplu, o biografie a reginei Elisabeta I, intitulată "Elisabeth Rex", ordonată alfabetic, la "R", pe raftul cu biografii. "Rex" fiind numele ei de familie, după ştiinţa celor de la Barnes & Noble. Cu toate astea, ceea ce urmează e experienţă personală. Autorii de pe tot întinsul ţării sînt mînaţi de editorii lor către aceste depozite, ca să dea autografe şi să citească din noile lor cărţi. E o afacere tare proastă, pentru toţi. Autorii, dintre care unii ar putea să cîştige un ban cu lecturi şi prelegeri prin zonă, trebuie să citească pe gratis. Editorii plătesc bani grei pe afişe şi reclame, ca să atragă cîţiva curioşi, care ascultă ce ascultă, apoi o şterg ca să-şi cumpere Harry Potter. Magazinele îi tratează pe scriitori ca pe o pacoste, cam ca pe vînzătorii ambulanţi care îşi prezintă mostrele prin mall. Lecturile îşi găsesc loc prin cine ştie ce colţuri ciudate ale magazinului, la încrucişarea dintre clinchetul casei de marcat, flecăreala casieriţelor (de obicei, despre ceea ce au văzut la televizor) şi conversaţii despre adolescenţii care se întîlnesc cu tot felul de perverşi, în secţiunea dedicată revistelor. La capătul acestor spectacole dureroase, scriitorul se simte, de obicei, degradat şi inutil şi jură că nu va mai face în veci aşa ceva - pînă la următoarea carte. Scriitorii tot bombănesc cu indignare împotriva marilor lanţuri şi deplîng pieirea librarilor independenţi de mîna acestor Go