"Furaţi, furaţi, furaţi! Ceva tot rămîne!"
(Aria cleptomaniei) Nişte buni prieteni de-ai mei au încercat să scoată pe geam, noaptea, catedra din amfiteatrul "Odobescu" al Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti. Alţi amici au furat crocodilul împăiat de la intrarea în restaurantul "Havana". Au fost surprinşi în flagrant, cu corpul delict sub braţ, pe Calea Victoriei, cam în dreptul sediului Poliţiei Capitalei. Miliţianul care i-a legitimat şi a constatat faptele comise sub influenţa alcoolului le-a spus pe un ton sever: "Ce-aţi făcut, băi, tîmpiţilor?! Din cauza voastră era să ne stricăm relaţiile diplometice cu Cuba!" Şi eu însumi, recunosc, am furat tăbliţe inscripţionate din troleibuze, halbe şi scrumiere de prin cîrciumi. Demult prescrise, sper, toate aceste grave abateri de la normele legii au apărut în principal pe un fond infracţional generat de teribilismul unor studenţi aflaţi în stare de ebrietate, ca să nu le zic puştani machiţi. Abia acum, însă, după nişte ani de la comiterea infracţiunilor şi alţi nu puţini ani în cîmpul muncii de jurnalist, încep să mă întreb dacă tinerii studioşi de odinioară nu erau cumva ori groaznic lipsiţi de imaginaţie ori exagerat de beţi. Căci există metode şi obiecte mult mai interesante - de furat în România. Nu voi pomeni de banii populaţiei, de bănci, de flotă, de CAP-uri, de IAS-uri, de hoteluri, de fabrici, de combinate, de întregi ramuri industriale. Mărunţişuri din acestea se fură pretutindeni, chiar şi-n lumea civilizată, unde - nu-i aşa? ba-i aşa! - cu toţii tindem să ajungem. Dar, ca simplu ziarist şi cetăţean, cititor de ziare şi consumator de ştiri TV, am sesizat şi nişte aspecte specifice, care depăşesc zona ternă a faptului divers, tinzînd să ocupe mai degrabă spaţiul sofisticat al poeziei acestor locuri. Pentru că, la noi, în România doi bărbaţi din Sibiu au sustras pentru amante mai multe v