Uitîndu-mă la "zîna" Andreea Marin într-un talk-show de la Prima TV (dreptul la imagine şi la intimitate... paparazzi care fac orice ca s-o prindă în cîteva fotografii picante... oameni care nu-şi doresc altceva decît să o vadă pe Andreea Marin în imagini cu pătrăţel roşu... cerere şi ofertă), abia aşteptam un documentar despre "divina" Garbo, programat tîrziu pe Arte. Apoi, uitîndu-mă la documentar şi amintindu-mi astfel că Garbo şi filmele ei nu-mi spun mare lucru, era cît pe ce să mă întorc la Andreea Marin. În loc de asta, am luat din bibliotecă tot ce-am găsit din ce s-a scris despre Garbo şi am început să-i citesc cu voce tare cui se afla prin preajmă. (Prin preajmă se afla sora mea, care a protestat în zadar: una dintre plăcerile mele este să-i persecut pe oamenii la care ţin, citindu-le sau punîndu-i să-mi citească, iar una dintre frustrările mele este că, aproape întotdeauna, ei par să aibă ceva mai bun de făcut, decît să se lase persecutaţi de mine - dar asta nu mă descurajează.) Aşadar: "În această frumuseţe se întruchipează întreaga puritate a tristeţii, a unei nobleţi închise în sine, a unei înfrigurate sensibilităţi de noli me tangere (...) În lumea burgheză, frumuseţea Gretei Garbo este o frumuseţe de opoziţie." A fost Béla Balàsz, iar documentarul tocmai a ajuns la secvenţa din Grand Hotel în care Garbo declamă: "Vreau să fiu singură!" (Comentarii: "OK, să închidem televizorul şi s-o lăsăm singură... Ajung atîtea tristeţi somptuoase, nobleţi pompoase, proteste fastuoase... Cine mai suportă grandilocvenţa asta?") D.I. Suchianu consideră de prisos să mai comenteze jocul ei în Anna Karenina, căci "figura ei este umanitatea întreagă, concentrată şi reflectată ca într-o oglindă." Aşa o fi, dar... (Comentarii: "Cîtă umanitate îşi găseşte loc într-o Karenina hollywoodiană?... Cam puţină, şi atîta cîtă e se sufocă de atîta banalitate... Dar să recunoaş