Există două butade care se potrivesc cu textul pe care tocmai mă pregătesc să-l scriu. Prima o pun pe hîrtie acum: fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. A doua o veţi citi la finalul acestui text. Aşadar, în următoarele 5.000 de semne va trebui să analizez în ce fel este statul hoţ. Adevărul este că există foarte pronunţat această idee, că statul e un mare hoţ. O spun atît simplii cetăţeni, cît şi proprietarii de firme. O spun atît pensionarii, cît şi funcţionarii din administraţie. Cum şi ce ne fură statul? Mai întîi de toate, statul ne fură timpul. Legătura dintre cetăţeni şi administraţie este sub orice critică. Statul nu a reuşit să găsească pîrghiile prin care să funcţioneze eficient. Pentru a-şi plăti impozitele, cetăţenii se calcă în picioare la administraţiile financiare (ba chiar acum vreo doi ani un om a murit la coadă); pentru a-ţi schimba buletinul de identitate, trebuie să pierzi timpul ore întregi. Sistemul audienţelor nu funcţionează. Degeaba vin oamenii cu jalba-n proţap la Preşedinţie sau la Guvern, pentru că plîngerile sînt înghiţite de stomacul uriaş al complicatului aparat birocratic de partid şi de stat. De partea cealaltă a baricadei, adică văzută dinspre patroni, relaţia cu statul este de-a dreptul catastrofală. Pentru a depune bilanţul contabil, fie stai la cozi interminabile, fie te duci cu o atenţie-un jeleu. La toate acestea se adaugă neclarităţile legislative care dau mari dureri de cap proprietarilor de firme. Biroul unic este un exemplu sugestiv pentru felul în care o idee bună se poate transforma într-o realizare execrabilă. De luni de zile, biroul unic pentru înfiinţarea companiilor nu face altceva decît desfiinţeze orice iniţiativă a întreprinzătorilor de a-şi face o firmă. Ce să mai spun despre controalele pe care trebuie să le suporte companiile? Proprietarul unei firme îmi povestea că anul acesta a venit Garda