Chirurgii taie in carne vie, la propriu, dovedind o stapinire de sine de invidiat. Unele dintre cele mai spectaculoase interventii chirurgicale se fac la sectia ortopedie. Cu suruburi si placute metalice sint recuperate fracturi extrem de grave Este bine stiut faptul ca sala de operatii si medicul sint ultima piedica in fata mortii. Cu totii ne dorim sa nu ajungem acolo sau, daca ajungem, ne rugam sa dam peste un medic bun, care sa ne salveze. Dar ce se intimpla in sala de operatie? Miracol sau deznadejde, lacrimi sau zimbete, toate ramin un secret pastrat intre medic si pacient. Oare la ce se gindeste un medic in timp ce opereaza? Oare ce simte un pacient pe masa de operatie, cind vede medicul punindu-si manusile? Surubelnita si bormasina Vestea a venit ca o bomba, la sedinta de sumar: Emilica trebuie sa faca reportaj dintr-o sala de operatii. Pe moment, am zis ca e o gluma. Bine, bine, zic, una e sa discut cu oameni care au luat bataie si alta e sa vad cum se taie in carne vie, la propriu. Pe masura ce discutia avansa si imaginatia unora o lua razna, mi-am dat seama ca orice protest e inutil. Asta e meseria noastra. Ma uitam disperat la fotoreporter, cautind ajutor la protestul meu, dar pina si el agrea ideea. Parasit, neajutorat, orfan, asa ma simteam. De ce? Pentru ca mi-e frica de doctor, de injectii, de singe si de tot ce tine de acest capitol. Aflind de ce e placuta ultima tigara pentru un condamnat, mi-am luat geanta in spate si am plecat in spital. Aici, lucru suspect: asistentele, doctorii, toti erau foarte amabili. Ma gindeam la ce-i mai rau. Sa-mi fi pregatit oare doctorii o operatie la care sa lesin din prima? Oare care va fi reactia mea? O sa vomit? O sa ma scoata pe targa afara? Cam la asta ne gindeam, eu si fotoreporterul, in timp o asistenta ne dadea halate si pantaloni, pentru a intra in sala de operatie. "Victima" noastra era un pacient de vreo 60