Un Le Pen roman? Lumea a fost uluita de rezultatul primului tur de scrutin al alegerilor prezidentiale franceze. Pe fondul unei detasari a electoratului de establishment, al "plictisului general" fata de un sistem considerat ca functionand perpetuu de la sine, din urne a rasarit drept contracandidat...
Un Le Pen roman? Lumea a fost uluita de rezultatul primului tur de scrutin al alegerilor prezidentiale franceze. Pe fondul unei detasari a electoratului de establishment, al "plictisului general" fata de un sistem considerat ca functionand perpetuu de la sine, din urne a rasarit drept contracandidat al presedintelui in functiune, Jacques Chirac, reprezentantul extremei drepte franceze, Jean-Marie Le Pen, liderul Frontului National. Analistii vor innegri multe pagini pentru a explica acest rezultat paradoxal. Cum a putut Franta civilizata, promotoarea ideilor pan-europene, tara cu o economie dezvoltata si stabila, cu o democratie "clasicizata" si exemplara, sa il impinga in fata pe un extremist care are ca scop instaurarea unui totalitarism nationalist? Ce a putut sa se intample ca francezii sa ajunga intr-o situatie asemanatoare cu cea a romanilor in anul 2000, aceea de a alege "raul cel mai mic"? Unii au gasit deja raspunsuri. Votul francez este "un vot de protest" fata de politica americana de realizare a unei Europe unite, "ca s-o poata controla mai usor", crede editorialistul "Adevarului", Cristian Tudor Popescu. Un alt editorialist sustine ca francezii au protestat impotriva "sistemului", pentru ca s-a dovedit incapabil sa controleze criminalitatea si imigratia ilegala. S-a vorbit pana si de relaxarea si dezinteresul electoratului, care a preferat, sigur fiind de rezultat, plecarile in vacanta, odihna in locul activismului civic.
Fara a cunoaste in intimitate conjunctura franceza, sustin ca "surpriza" are o alta cauza. "Presiunea americana" mi se
