Fanica. Era in primavara anului trecut, cu cateva zile inainte de sarbatorile Pastilor. Intr-o seara friguroasa si umeda, sotul meu a venit pe seara acasa infrigurat si, intinzand palma in care avea un ghemotoc de blanita alba, m-a privit intrebator. Stia el de ce!. Intr-un apartament de doua camere...
Fanica
Era in primavara anului trecut, cu cateva zile inainte de sarbatorile Pastilor. Intr-o seara friguroasa si umeda, sotul meu a venit pe seara acasa infrigurat si, intinzand palma in care avea un ghemotoc de blanita alba, m-a privit intrebator. Stia el de ce!
Intr-un apartament de doua camere la bloc, cu doi baieti neastamparati, cu atata treaba pe capul meu, acum, in preajma sarbatorilor, un animalut in casa ne mai lipsea! Am refuzat categoric sa-l primesc, spunandu-i: "Te rog, du-l inapoi de unde l-ai luat, ce sa fac eu cu <> asta acum?". "Aratarea" era un iepuras, speriat, atat de mic, incat incapea cu urechi cu tot in causul palmei. Inapoi nu avea cum sa-l mai duca, deoarece il cumparase pe strada, de mila, de la doi copii care voiau sa faca si ei un ban si care i-l dadusera bucurosi pentru cateva zeci de mii de lei. Baietii mei l-au primit mai bine, alintandu-l si "cazandu-l" intr-o cutie de carton. L-am botezat Fanica. I-au pus in cutie paine, morcovi, cateva frunze de patrunjel. Fanica nu manca nimic, iar noi nu intelegeam de ce. Tot baietii au descoperit, dupa ce l-au cercetat in amanunt. Nu avea nici un dinte. I-am pus lapte intr-o farfurioara, dar nu stia sa bea. Mi s-a facut mila de el; l-am luat in brate si m-am dus la o vecina (care avea "experienta" in cresterea animalutelor de casa, avand o pisica) si am intrebat-o ce sa fac. Baiatul vecinei a avut gandul cel bun: a inmuiat degetul in lapte si i l-a apropiat de botic. Fanica, mort de foame, a inceput sa linga laptele de pe deget. Vreme de o saptamana l-am hranit
