Comunitatea europeana are de rezolvat unele probleme de filozofie politica inainte sa se constituie intr-un stat federal, credibil, la masa negocierilor globale. Experienta Iugoslaviei si razboiul recent de acolo ne arata ca Europa este formata din diferite popoare, fiecare cu istoria lui, mai norocoasa sau mai ingrata, dar ca popoarele Europei nu pot fi tratate cu acea masura pe care americanii le-o aplica emigrantilor din Statele Unite sau statele vest-europene – musulmanilor. Emigrantii din toata lumea se constituie in comunitati dupa ce indivizii care le compun au ales singuri, prin vointa libera, sa se stabileasca in alta parte a lumii, consimtind, tacit sau chiar raspicat, sa se asimileze modelului cultural al statului in care emigreaza. Acest lucru inseamna ca ei accepta, in afara libertatii religioase, sa adopte modul de viata al autohtonilor, inclusiv limba si cultura acestora. Popoarele Europei se deosebesc de emigranti prin faptul ca au o istorie veche in acest spatiu, au biserici si cimitire, isi au propriile orase medievale si modele culturale ancestrale, precum si prin faptul ca nu au plecat de pe aceste teritorii, care au fost sectionate din corpul partii-mama prin formarea statelor nationale. Modernitatea a adus cu ea modelul constituirii statelor moderne in jurul unei natiuni. Miscarile nationale au dat nastere unor state puternice si unui model politic rational. Tema nationala a coagulat energii care au lucrat in sensul constructiei si al propasirii natiunii. Dar impartirea spatiului european in state nationale a generat si minoritati nationale, comunitati relativ compacte, ramase in teritoriul stramosesc, dar prinse in spatiul de administrare politica al altei natiuni. Putem aminti minoritatea albaneza din Iugoslavia, romanii din Ucraina si maghiarii din Transilvania, ca sa ne oprim doar la trei exemple. Minoritatile au trait si inca traiesc o isto