Mircea PORA
Bai, profesore…
Editura Sedona, Timisoara, 2001,
156 p., f.p.
Prozatorul timisorean Mircea Pora este si un gazetar cu experienta. Cunoscut in lumea literara prin romanele Indiile Galante sau Nicaieri, Mircea Pora, acum profesor de jurnalism la Facultatea „Banatul“ din Timisoara, isi reuneste cele mai recente articole (1995-2001) intr-un nou volum.
Comentarii sociale, note si consideratiuni ironice, portretizari pamfletare si dialoguri corosive, insemnarile lui Mircea Pora apartin categoriei hibride numite de obicei gen de opinie. Scrise pentru ziare locale (Orizont, Timisoara, Ziua de Vest, Focus Vest), articolele sale isi iau libertatea de a folosi pretextul unui eveniment (proaspat sau rememorat) pentru generalizari cu obligatorie tinta sociala. Procedeul se repeta pina cind schema inductiva devine, din libertate a genului, regula de scriitura a textului jurnalistic.
Timp de sase ani, Mircea Pora scrie cronica unei vieti provinciale: grabita, sterila si citeodata de neinteles („…ma simt strain de mileniul trei…“ p. 115), lumea pe care o priveste gazetarul nu prea are prilejuri de bucurie. Multe sint motivele lui de mihnire: starea invatamintului romanesc (vezi titlul volumului), delincventa juvenila, programele mediocre ale televiziunilor, pietele fetide sau demagogia politicienilor „de factura comunista“ (p. 35). Toate sint probleme vechi ale noastre: provincia lui Mircea Pora nu-i doar Banatul natal, iar intrebarea care ii strabate articolele este una careia cel putin trei sferturi din tara ar vrea sa-i stie raspunsul: Ce s-a intimplat (rau) cu Romania si cu romanii dupa ’89?
Vinovati ar fi, scrie Mircea Pora pe un ton pamfletar, doar „scumpii nostri mirlani“ (p. 82), „mocofanii… ce cuvint bogat, plin de unsori ca o jumara“ (p. 82). Nascuti ei insisi de o epoca laterala inteligentei, cu fiziono
