Artele plastice, iar dintre acestea, mai ales pictura, sint printre putinele preocupari artistice ce pot fi imbratisate la orice virsta. Putini sint cei care abordeaza pictura in a doua jumatate a vietii, iar dintre acestia si mai putini sint cei care reusesc dupa 50 de ani sa-si construiasca o noua biografie. Ionela Varga face parte dintre acestia din urma. Ionela Varga s-a apucat de pictat icoane pe sticla acum zece ani, cautind astfel o solutie disperata de a scapa de starea depresiva prilejuita de pensionare. Acum este membra a Uniunii Artistilor Plastici si a inaugurat recent, in preajma sarbatorilor de Pasti, cea de-a patra expozitie, la sala "Pod-Pogor fiul". Pensionara, descumpanita de pierderea parintilor, la doua luni unul de celalalt, a inceput sa picteze icoane pe sticla la indemnul cunoscutei iconarese Anica Bodescu. Bucataria a devenit atelier "Icoanele pe sticla au fost pentru mine un refugiu. Iesisem la pensie, nu aveam nici o preocupare care sa contrabalanseze durerea pricinuita de moartea parintilor mei si de sfirsitul activitatii mele profesionale", isi aminteste Ionela Varga, care a lucrat toata viata in proiectare la Institutul de Arhitectura. Ca pensionara, a invatat sa picteze asa cum un copil invata buchiile alfabetului. Nu mai pictase din adolescenta, cind a cochetat cu arta ca eleva la Liceul "Octav Bancila". Bucataria micuta a apartamentului sau cu doua camere a devenit, "ad-hoc", atelierul sau de pictura, si tot acolo picteaza si astazi. Sursa sa de inspiratie o constituie, in primul rind, cartile vechi bisericesti. Icoanele Ionelei Varga, grupate din 1995 incoace in patru expozitii personale, au ajuns sa fie apreciate de catre public. "La prima mea expozitie personala, in 1995, la Spitalul «Sf. Maria», cu prilejul Zilelor Pediatriei, unui copil bolnav i-a placut atit de mult una dintre icoanele mele infatisindu-l pe Sfintul Gheorghe, inci