In perioada martie-aprilie a avut loc la Torino o serie de cinci conferinte reunite sub titlul Valoarea literara si culturala a memorialisticii deportarii, organizate de Fundatia Institutului piemontez Antonio Gramsci in colaborare cu Facultatea de Litere si Filozofie si cu cea de Limbi Straine a Universitatii din Torino. Este vorba, desigur, de fetele deportarii cu care s-au confruntat evreii din Italia si de memorialistica aparuta in deceniile ulterioare holocaustului, careia se incearca astazi sa i se aminteasca intreaga semnificatie istorica si literara.
In seminarul de deschidere, profesorul Marziano Guglielminetti, docent de literatura italiana la Universitatea torineza si Bruno Vasari, autor si curator a mai multor studii legate de experienta deportarii din Italia, au prezentat profilul specific si multiplele laturi care circumscriu aria italiana a problemei. Nu a fost vorba numai de civili ci si de soldati, de „internati militari“ deportati in Germania, de disparuti si de supravietuitori, de martori care au vorbit si de altii care n-au putut-o face. Statistic, situatia evreilor italieni a fost una dintre cele mai tragice, 90% dintre deportati au disparut.
Aceste urme de memorie exista conservate in zona piemonteza, in buna parte, in doua arhive importante: arhiva de pe linga Institutul Rezistentei din Torino, constituita din interviuri inregistrate si transcrise dactilografic, care restituie marturii culese de la fosti deportati, supravietuitori originari din Piemonte si Arhiva Istitutului Gramsci din Torino, ce cuprinde studii monografice, memorialistice, publicate in volume si periodice. Trecind in revista biografiile de referinta ale fostilor deportati italieni si diverse scrieri rezultate in urma unor colocvii internationale, Marziano Guglielminetti enumera trasaturile acestei literaturi, care prin mijloacele ei, este in masura sa salve
