In intimitatea obscura a clubului Hanul cu Tei din Bucuresti, artistul Nicu Ilfoveanu a avut inspirata idee de a prezenta miercuri 23 aprilie 2001, 20 de fotografii plasate sub zodia unui „privat pitoresc“ si clasabile nu atit tematic, cit mai cu seama printr-o anume atitudine de „expunere fara pretentii“. Realizate intre 1994 si 2001, fotografiile au dimensiunea 10/15, marite pe hirtie ILFORD Multigrade IV FB Fiber, suport mat, si sint incasetate sub sticla antireflex. Spatiu marcat de semiumbra, ideal pentru „scoaterea in lume“ a acestor poze care se fisticesc sa se arate si intr-un album de familie – sint fotografii pe care nu simti nevoia sa le arati imediat cuiva –, localul vernisarii s-a dovedit a fi bine ales.
Instantaneele exploreaza si retin zona unei intimitati necenzurate. Este vizat cite un cotlon privat afectat si de kitsch, atunci cind vedem in apropierea unui copac, de exemplu, silueta unui imberb, in tinuta sport si cu numarul 5 pe pantalonii scurti, sau cind niscaiva „familisti“ in costume de baie intra in mare pina la glezne. Dezvelirea unui tatuaj realizat pe pieptul unui barbat bine facut repune pe tapet subiectul vedetismului asociat cu cel al corpor(e)alitatii.
Colectia lui Ilfoveanu nu evita (curios) instantaneele care exploreaza studiul virstelor sau intraductibilul contextelor incarcate de inefabil – gros-plan-ul unui batrin cu chipul brazdat de riduri sau imaginea altui batrin alaturi de nepoata sa – si nu se fereste sa asimileze poezia (autentica) a unei batrine surprinse la coltul casei sau cea plusata (cliseu cu valente mitice) a unei mirese in cring.
De cele mai multe ori, situatiile sint cotidiene, atitudinile si gesturile – curente si firesti. Batrinul adormit in tren, in vecinatatea unei „dame bine“ care-si dezvaluie potentialul corpolent de seductie stind picior peste picior, sau femeia c-un copil in b
