Atac la persoană

În ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC din 16 aprilie, dl Cristian Tudor Popescu răspunde editorialului meu de acum două săptămîni. N-am nici cea mai mică intenţie şi nici dorinţa de a polemiza cu dl Popescu. În primul rînd, pentru că articolul d-sale de pe prima pagină a revistei amintite este incalificabil, de o trivialitate a limbajului care m-a lăsat perplex. Numai în România Mare şi în Atac la persoană am mai citit aşa ceva. O umoare neagră i-a întunecat dlui Popescu judecata. Fiind vorba de un atac la persoană, cîteva precizări se cuvin însă făcute şi le voi face, deşi recunosc că senzaţia pe care am avut-o citind articolul a fost una de dezgust şi că am luat cu greu pixul în mînă. Dl Popescu socoteşte o "mîrşăvie" (nu e problema mea dacă dl Popescu nu ştie să-şi cîntărească vorbele) din partea mea faptul de a fi cules exemplele aşa-zicînd culturale din pagina de divertisment a ziarului. Dar oare nu d-sa a scris negru pe alb că în, într-un ziar, cultura de tip Preda n-are ce căuta, fiindu-i în mod obligatoriu preferată cultura de tip Dolănescu (textier ori cîntăreţ)? Atunci, care e problema? Eu cred şi că Frank Sinatra, Direcţia 5 sau Dolănescu fac parte din cultură, dar nu din aceea, neapărat, pe care aş promova-o personal. Divertismentul este exact cultura despre care dl Popescu spunea că se potriveşte cotidianelor. În al doilea rînd, nu înţeleg ura dlui Popescu decît, poate, ca pe o iubire frustrată. Dar de ce m-aş simţi vinovat? Dl Popescu susţine că toleranţa mea ar fi falsă de vreme ce nu accept să mi se replice, în special de către cei mai tineri. Dl Popescu ar trebui să-şi aducă aminte de cîte ori a scris despre mine "corozive" de-ale d-sale iar eu n-am replicat, ba chiar am păstrat cu d-sa o relaţie cordială şi neafectată. Cel care a replicat permanent tuturor a fost dl Popescu. De "atacat", eu nu l-am atacat pe dl Popescu nicioda