Lettre Internationale, una din cele mai importante reviste de cultură de la noi, a împlinit zece ani de existenţă. Asta înseamnă, dacă ar fi să facem puţină "contabilitate", 939 de autori publicaţi în 5.097 de pagini. E un volum imens, dar, pînă la urmă, nu aceasta contează. Contează că Lettre Internationale a impus, încă de la primul număr, un spaţiu de dialog civilizat, un discurs cultural aparte, în care valoarea face casă bună cu toleranţa şi deschiderea pentru pluralism. De fapt, cei de la Lettre Internationale au realizat de la început că nu există valoare în afara toleranţei şi, pe de altă parte, că nu există valoare, ci există valori. Valori specifice pe care revista a reuşit, de-a lungul anilor, să le pună în dialog, construind ceea ce putem numi o marcă culturală Lettre Internationale. În editorialul pe care-l semnează în numărul 41-42 al revistei, redactorul ei şef, B. Elvin, caracterizează foarte bine această marcă culturală: "Lettre Internationale se deosebeşte de multe reviste de cultură: nu aspiră să-şi impună hegemonia în domeniul ideilor, nu susţine unele opere şi nu demolează altele cu intenţia de a stabili un «clasament», pe scurt nu ţinteşte să acapareze şi să deţină puterea intelectuală. Lettre Internationale pe care Octavio Paz a numit-o «cel mai select club al valorilor» se doreşte un spaţiu al deliberării. Situat la egală distanţă de ispita de a pronunţa judecăţi infailibile (eventual folosind retorica intimidării) ca şi de tentaţia de a se închide într-un limbaj de sectă, trimestrialul acordă ficţiunii şi în general literaturii partea leului: altă sfidare. În fine, publicaţia nu-şi interzice nici un subiect. Vorbeşte despre războiul din Afganistan, dragostea dintre Martin Heidegger şi Hannah Arendt, religia în viaţa publică din Estul şi Vestul Europei, noaptea premiilor Oscar la Hollywood, adevărul, viteza şi calitatea informaţiei, cur